E plin internetul de modele educaționale pentru copii. Mai e și lumea plină de oameni care nu știu de ce fac copii. Dintre toți, mulți îi bat, îi manipulează, îi păcălesc și îi traumatizează cu “cele mai bune intentii”.
Știu că părinții nu le vor răul și mai știu și că nu își dau seama ce fac dar consecințele sunt la fel de grave în ambele cazuri. Se miră lumea că e plin de copii tulburați și dau vina pe orice, mai puțin să își asume responsabilitatea pentru faptul că trimit în lume indivizi incompleți și agresați care nu știu nici ei, la rândul lor, cum au ajuns așa.
Zilele trecute eram în parc. Scriam un articol, într-o pauză dintre două terapii. În fața mea o fetiță a căzut. După ce s-a ridicat, speriată, a urmat show-ul. Incredibil, dar adevărat, mama ei a luat-o la bătaie și, că să fie treaba, treabă și să știe copilul cine e șeful, a și dat-o pe micuță de vreo două, trei ori cu capul de un leagăn care era lângă.
În aceeași săptămâna, în weekend, un tătic își privea băiețelul de 2 ani cum se rostogolește pe scările unei arene unde se întâmpla un meci de tenis. La final l-a plesnit de câteva ori, că să știe copilu’ că nu e bine să căzi pe scări. Cine merită, atunci, doi pumni? Nimeni…. Copiii ar merita mai mult de la părinți. Ar merita ca aceștia să știe cum să îi crească și ce valori să le insufle. Ar merita ca, după ce îi concep, eveniment de altfel foarte simplu și plăcut, să își asume responsabilitatea că populează planeta asta cu oameni traumatizați care, mai devreme sau mai târziu își vor întoarce frustrările tot asupra lor.
E ca un cerc vicios. Nu cred că o mamă nu suferă când își vede copilul nefericit. Cred doar că nu înțelege și nu știe cum s-a ajuns aici. Cred că nu știe cum să facă și mai cred că nici nu “se omoara” să afle cum. Dacă ar vrea părinții din lumea asta să afle cum să ai un copil fericit și sănătos la cap, și-ar ușura viață foarte mult. Bine că, atunci când ne cumpărăm mașini sau case, le configurăm și reconfigurăm, ne interesăm peste tot și cerem 1000 de păreri și sfaturi dar când facem un copil “stim noi” cum se face. Sau știe mama sau bunica. Cu tot respectul dar mama și bunica au trăit în alte timpuri. Pe atunci “bătaia era ruptă din rai” și ” unde dă mama, creste”. Pe bune? Ce crește?
Știați că, după ultimele studii efectuate de Salvați Copiii în 2014, 62 % dintre copiii din România sunt loviți de părinți atunci când greșesc? 62%! Mai mult, o parte din acești copii susțin că au rămas cu urme după bătaie. Ceea ce e de-a dreptul înfricoșător, este că există un procent de 5% dintre acești oameni care admit că și-au bătut copiii și i-au lăsat cu vânătăi. Și li se pare și normal! După principiul: “drumul spre Iad e pavat cu cele mai bune intentii”, părinții adopta tot felul de tactici, mai mult sau mai puțin “ortodoxe”, să-i aducă pe micuți “pe calea cea dreapta”. Cu toții intenționează să le facă bine copiilor dar….AȘA? Fiți atenți ce tehnici de 2015 găsesc românașii noștri:
La ultima conferința organizată pe acest domeniu, s-au prezentat câteva cazuri care erau fix în plină desfășurare la Tribunal. Să vezi și să nu crezi, un copilaș de 8 ani a ajuns în stare gravă la urgente după ce “scumpa” lui mămică l-a legat de un calorifer și l-a bătut cu o lingură de lemn, până acesta a leșinat. În panică, a dus copilul la spital susținând că s-a bătut cu un vecin. Poliția și organele de asistentă socială au descoperit altceva câteva zile mai târziu. În mijlocul Bucureștiului, mai excat fix la Unirii, într-un apartament cu 3 camere, locuiește o familie în care se practică înecatul în cadă ca pedeapsă pentru note mici la școală. Mai exact, din cei 4 copii, care ia sub 8, este luat frumușel de tati și băgat cu “capul la fund” că să învețe bine la scoala….
Este incredibil că așa ceva se întâmplă lângă noi! Va puteți imagina că mergeți pe Magheru, de exemplu, și în spatele zidurilor unui bloc copiii sunt efectiv măcelăriți de părinți?
Nu cred că e cazul să discutăm de traume emoționale sau abuz verbal și psihologic, că pentru asta nu trebuie decât să stai la semafor pe culoarea verde mai mult de o milisecundă și se dezlănțuie Iadul. Nu vreau să mă gândesc la un copilaș care face vreo “nazbatie”, după o zi stresantă de muncă a părinților.
Așadar, VA ROG, nu va mai bateți copiii! Îi lăsați cu răni pe care cei mai mulți dintre ei nu le închid niciodată! Veniți la terapie și rezolvați-va problemele personale! Nu vă “vărsati” amarul pe ei doar pentru că nu au apărare și sunt atât de vulnerabili!
Photo credit: www.cuded.com
