De unde îți aduni curajul să o iei, iar, de la capăt, după ce ți-a frânt inima cineva? Și poate nu o data…
Ți-e teamă și ești expert în a evita să te implici. Ai învățat exact cum să faci și de ce să te ferești. Cred și eu… După atâtea nopți plânse și nedormite, după atâta “boceala” și suferința cum ai putea să te arunci, iar, în așa ceva? S-o faci din nou? Pare sinucidere curată. Știi exact pe unde să eviți “beleaua” și care e cea mai scurtă cale să ieși din orice fel de situație care te-ar mai putea duce, vreodată, în direcția AIA.
Dar, dacă nu e despre fericirea aia cu fluturi în stomac, dacă nu e despre mulțumirea și sentimentul că zbori, atunci despre ce e viața? Munca îți aduce, și ea, satisfacții enorme dar…poti să compari? Poți să compari cu momentul ăla când simți că îți trage cineva preșul de sub picioare? Simți că nu mai ai nevoie de nimic.
Vorbesc despre zilele în care trec ore și nu le simți. În care timpul îl măsori în zile și ore fără celălalt, în care totul e minunat și începi să vezi lumea mai frumoasă și mai bună decât e ea defapt.
Ai curaj să riști, din nou, pentru toate astea?
După ce trecuseră deja multe zile și mai ales multe nopți în care nu mă regăseam pe nicăieri și totul era despre altcineva, viața mea se învârtea în jurul cuiva pe care nici nu știu dacă îl știam sau nu. Acum nu îl mai știu deloc. Individul plecase, fără măcar să îi pese, cu toate visele și dorințele mele, cu tot viitorul meu planificat pas cu pas. Că doar asta facem noi femeile foarte bine. Cel mai bine! Planuri. Știm totul dinainte. Ne planificăm nunțile din liceu și avem o idee exactă despre cum stă treaba cu “printul”. Știm ce cal posedă și de câte ori i se flutură pletele în drumul spre noi. Ne-am ales demult rochia și buchetul de nuntă, avem o lista clară de abilități și minuni pe care numai, dar numai el le poate face. Nu or fi toate fetele asa… Doar 99%.
Defapt, nu știm nimic.
Nu știm că “minunea” vine la pachet cu multe cafele pe la toate prietenele în care vorbim și ne gândim la relații și bărbați mai mult decât gândesc ei toate subiectele din lume adunate.
După toate astea e greu s-o iei de la capăt. Ți-e efectiv silă să te apuci iar, să încerci iar. Nici măcar nu mai ai chef să vorbești despre asta. Ai epuizat subiectul. Te transformi ușor, ușor într-un roboțel și-mi amintesc de noi, fetele. Fetele mele și cu mine care deveam băieței pe zi ce trecea. Gândeam treaba tot mai simplu, spre deloc. Iar să te apuci să rănești pe altcineva doar că să te răzbuni, e doar o pierdere de timp care, în final, nu te face decât să te simți vinovat, în plus față de toate nenorocirile pe cari deja cu tine.
Ai curaj să o iei de la capăt, te întreb?
Eu n-am avut, dar m-a găsit cineva care a avut curaj pentru amândoi. Pe principiul: ” la barza chioară, îi face Dumnezeu cuib” Omul e nebun de-a binelea. A fost singura mea scăpare dintr-un cerc vicios în care am stat ceva timp și nu mă vedeam ieșită prea curând.
Știu că multă lume trece prin asta și mulți o simț. Aș fi curioasă să știu cum au făcut alții să își revină după o inimă frântă. E o chestie de noroc, sau știu unii cum? A găsit cineva lipici de inimi frânte? Că nu trece cu pastile și doare că dracu.
Dar merită! Merită, pentru că dincolo de toate o să găsești iar în ochii cuiva privirea aia. Aia, știi tu care. Și ochii lucioși. Și inima care-i bate repede. Și dacă riști puțin, s-ar putea să câștigi! Până la urmă, ce mai ramane de pierdut? O inimă frantă "ca la carte" nu mai poate păți nimic. Deci, până la urmă, nu-ți rămâne nimic de pierdut! E doar teamă. Dacă încerci să-i ții piept, te termină. Cu teamă nu te joci. Dar, dacă te lași puțin dus de val, s-ar putea să sfârșești undeva bine! E o provocare! Poate că ține de noroc sau, poate, dacă există un Dumnezeu în lumea asta, are el grijă de tine! Așa că, dacă poți, lasă-te dus de val și trăiește-o! Până la urmă, toate sunt doar experiențe! Vin și trec!
Și e ceva ce știu sigur. O inimă rănită "ca la carte" nu se mai destramă niciodată la fel. Dacă știi cum e o data, doar o data, a două oară n-o mai pățești la fel. Așa că merită!
Photo credit: http://kanelaylimon.blogspot.ro
