“NU MAI FI O PACOSTE” sau “ESTI O POVARĂ” sunt cuvinte pe care copiii nu le uită ani întregi. Par doar afirmații aruncate “la nervi” dar ele pot modifica structura de personalitate a unui micuț pentru totdeauna. Prin acest gen de comportament față de copii, trauma le crește sentimentul de vinovăție și le scade stimă de sine semnificativ. Sentimentul de respingere este atât de puternic, încât un copil îl gestionează cu greu.
“ESTI PROST/PROASTĂ”, “ESTI IDIOT/IDIOATĂ” sau “MĂ FACI DE RUȘINE DE FAȚĂ CU TOATĂ LUMEA”. Jignirile aduse copiilor, nu numai că îi sperie, dar le întăresc sentimentul că “nu sunt suficient de buni”. Pe termen lung, aceștia pot dezvolta complexe de inferioritate, se vor autolimita și își vor spune încontinuu că “nu sunt în stare” să realizeze lucruri. Nu uitați că micuții voștri va cred pe cuvânt și iau că fiind adevărate toate afirmațiile voastre.
“CINE TE-A ÎNVĂȚAT SĂ TE COMPORȚI AȘA ÎN PUBLIC?” este, din start, o negare a responsabilității părintelui. Mediul în care este crescut , oamenii și activitățile la care au acces copiii sunt gestionate de părinți. Responsabilitatea este a lor, indifirent cât de greu este de acceptat acest fapt. În plus, copilul va înțelege că este normal să se comporte într-un fel în public și într-un fel acasă. Acest fapt îi va știrbi autenticitatea și spontaneitatea!
“EU TE-AM FĂCUT, EU TE OMOR”. Celebra zicală românească, pe care mulți copii au auzit-o de-a lungul timpului. Raportul de putere în relația părinte copil este de la sine înțeles, dar irelevant. Este clar că un copil este dependent de părinți dar, în esența, nu despre asta este vorba. Abuzul de putere, de care dau dovadă mulți părinți, nu face decât să schingiuiască personalitatea celor mici punându-i în contact, încă de la o vârstă fragedă, cu sentimente de frustrare, furie și neputință.
Photo credit: www.haikudeck.com
